Cine este Creatorul?
Lumea pe care o observăm
Privind lumea organismelor, observăm concepte cu un ţel strict definit: balena este astfel dotată, încât ea poate să se scufunde la 3000 de metri, fără ca atunci când iese la suprafaţă să moară de boala scafandrilor; iar ciocănitoarea loveşte cu ciocul ei într-un pom, fără a i se zdruncina creierul.
În majoritatea cazurilor viaţa depinde de capacitatea funcţională ireproşabilă a organelor (spre ex., inimă, ficat, rinichi). Organele incomplete, în timpul dezvoltării lor sau pe jumătate dezvoltate, nu au nicio valoare. Cine gândeşte în mod darwinist, trebuie să ştie: evoluţia nu cunoaşte perspectiva care vizează funcţionarea ulterioară a unui organ.
Multe păsări migratoare dispun de un autopilot care le conduce sigur la ţintă, indiferent de condiţiile atmosferice sau dacă-i zi sau noapte. Spre ex., fluierarul auriu zboară din Alaska pe insula Hawai, unde iernează. Necesarul energetic de 70 g grăsime pentru zborul de 4 500 km este calculat la limită, prevăzând numai o rezervă de 6,8 g pentru cazul unui vânt frontal.
Molusca nautilus (Nautilus pompilius) trăieşte la marginea externă a unei cochilii de calcar răsucite, ce are spaţiul interior împărţit în camere. În funcţie de adâncimea dorită, acestea sunt umplute cu aer, astfel că întotdeauna se realizează o stare de plutire la adâncimea dorită. În comparaţie cu ea, submarinele noastre moderne sunt rudimentare şi neîndemânatice. Aceste moluşte se deplasează de regulă la adâncimea de 400 m, însă noaptea se ridică până la 100 m sub nivelul apei.
Unele bacterii microscopice au integrate electromotoare acţionate de protoni, care le permit să se deplaseze înainte sau înapoi. Într-un spaţiu de exact numai şase miliardimi de mm3, bacteria Coli dispune de şase motoare de felul acesta, un generator de curent, un sistem de calculatoare şi nu puţine fabrici chimice.
O celulă vie este extrem de complicată şi mai genială decât toate maşinile construite de om. În ea au loc concomitent mii de procese chimice coordonate şi corelate între ele.
În moleculele ADN ale celulelor vii se găseşte cea mai mare concentraţie de informaţii. Câte cărţi s-ar putea înregistra în gămălia unui ac, folosind această tehnologie de stocare, dacă ele ar consta numai din material ADN? Ar încăpea 15 bilioane de exemplare! Dacă s-ar pune cărţile unele peste altele, s-ar ajunge la o înălţime de 200 milioane de km, iar aceasta ar fi de 500 de ori distanţa de la pământ la lună (≈ 384 000 km).
În universul nostru există în jur de 1025 de stele (un 1 cu 25 de zerouri). Pentru a le număra, nu ajunge viaţa unui om. Dacă am folosi pentru numărarea lor un calculator care face 10 miliarde de operaţiuni pe secundă, acestuia i-ar trebui 30 milioane de ani.
Numai privind aceste exemple, orice om cugetător îşi pune întrebarea referitoare la originea tuturor acestor concepte geniale. Evoluţia acceptată de mulţi contemporani nu este un răspuns valabil, deoarece ea are ca punct de plecare exclusiv materia – chiar şi pentru informaţia imensă din celulă, suflet şi conştiinţă. Legile ştiinţifice ale informaţiei afirmă că informaţia este ceva imaterial, şi de aceea ea necesită întotdeauna o sursă intelectuală, deci un Creator dotat cu voinţă. Inteligenţa şi înţelepciunea prezentă în lucrările creaţiei este mai mult decât copleşitoare. De aceea concluzia care rezultă din lucrările creaţiei este obligatorie. Se pune întrebarea:
Unde se află răspunsul adevărat?
În cadrul ştiinţelor naturii, prin diferite metode de măsurare şi cântărire, este posibil să se cerceteze numai realitatea înconjurătoare în timp şi spaţiu. Se poate referi numai la «Ce a fost creat?», nu «Din ce?».
Răspunsul la a doua întrebare se află în afara posibilităţilor omeneşti, şi de aceea el nu poate fi dat decât de Creator. Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia – ne dă răspunsul încă din primul ei verset: «La început Dumnezeu a creat…». Ceea ce se potriveşte foarte bine cu necesitatea unei surse inteligente.
Cine este persoana Creatorului?
Dumnezeu a fost mai înainte de tot ceea ce există. Înainte să fi existat spaţiu, timp şi materie, a fost Dumnezeu care a lucrat. Privind numai la fraza citată din primul verset, s-ar părea că numai Dumnezeu Tatăl este Creatorul. Un indiciu important că El nu a lucrat singur rezultă din continuarea relatării despre creaţie: «Să facem om…» (Geneza 1:26). A participat însă şi Duhul Sfânt, aşa cum rezultă din al doilea verset al relatării despre creaţie: «… iar Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor.» Biblia nu aminteşte totul dintr-o dată, ci adesea ea ne informează pas cu pas. În Noul Testament este tratată pe larg întrebarea «Cine?». Conform 1 Corinteni 8:6 şi Isus a participat activ la lucrările creaţiei: «…nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile, şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, şi prin El şi noi.»
Cuvântul evreiesc Elohim din Geneza 1:1 este forma de plural a Dumnezeului Creator. Putem explica cum s-a procedat la creaţie printr-un exemplu din viaţa de toate zilele. Merg cu întreaga familie cu maşina la prieteni. Când se apropie timpul de plecare spre casă, eu spun: «Acum trebuie să plecăm acasă.» Chiar dacă eu mă exprim la plural, lucrul acesta înseamnă că numai unul se aşează la volan şi conduce maşina spre casă. Restul familiei se află şi ea în maşină, aşezată pe scaune, dar numai unul conduce efectiv maşina: manevrează volanul, accelerează sau frânează.
Acest exemplu slab ne poate ajuta să înţelegem ce vrea să spună Biblia că a avut loc la creaţie. Dumnezeu a făcut lumea prin Isus Hristos. Lucrul acesta este exprimat clar în Evrei 1:2. Şi la începutul evangheliei după Ioan este documentat că tot ceea ce există îşi are originea în Isus: «Toate lucrurile au fost făcute prin El [= prin Cuvânt = prin Isus]; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El» (Ioan 1:3).
Isus Hristos este Creatorul
Despre lucrările creaţiei mai citim şi în Coloseni 1:16–17: «Pentru că prin El [Isus Hristos] au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.» În lumea vizibilă, materială, nu există nimic care să nu fi fost făcut prin Isus. Este inclus atât cosmosul uriaş cu nenumăratele milioane de galaxii, cât şi cel mai mic detaliu al procesului celular sau al structurii atomului. Isus nu este numai Creatorul microcosmosului şi macrocosmosului, ci El este şi suveran asupra lor.
Chiar şi lucrurile invizibile pentru noi au fost create de El. El a populat cerurile cu nenumărate creaturi, pe care Biblia le numeşte îngeri. După cum în creaţia lui Dumnezeu totul este în acelaşi timp complex şi ordonat, tot aşa este şi în lumea invizibilă; aşa cum o dovedesc expresiile: scaune de domnii, dregătorii, domnii şi stăpâniri.
Isus nu este numai Creatorul, ci El este cel care păstrează lumea aceasta. Totul există prin El. După creaţie lumea nu a fost lăsată în voia ei, ci El Se îngrijeşte de ea şi o păstrează prin cuvântul Său puternic. De aceea nu trebuie să ne temem de vreo catastrofă cosmică cauzată de coliziunea stelelor şi de dispariţia sau răcirea soarelui. Isus păstrează lumea până la revenirea Lui.
Omul nu este produsul unei loterii, aşa cum este de părere laureatul premiului Nobel, Jaques Monod, ci noi am fost creaţi cu un scop şi o destinaţie precisă – pentru Isus! Fără acest ţel, viaţa noastră este eşuată.
Lucrarea de creaţie a lui Isus în Vechiul Testament
În Proverbe 8:22-24, 30 se spune: «Domnul m-a făcut cea dintâi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul. Am fost născută când încă nu erau adâncuri, nici izvoare încărcate cu ape… eu eram Meşterul Lui…» Cuvântul «Meşter» arată şi el că Isus a lucrat activ la creaţie. Versetul 25 din Psalmul 102 este redat în Noul Testament în Evrei 1:10, şi se referă la Isus: «La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.»
Cum Şi-a făcut Creatorul lucrările Lui?
Dacă întrebăm cum a fost făcută creaţia, Biblia ne descoperă metodele Creatorului:
• prin Cuvântul lui Dumnezeu: Psalm 33:6; Ioan 1:1-4
• din nimic: Evrei 11:3
• prin puterea lui Dumnezeu: Ieremia 10:12
• prin înţelepciunea lui Dumnezeu: Psalm 104:24; Coloseni 2:3
• conform voii lui Dumnezeu: Geneza 1:26;
Apocalipsa 4:11
• prin Fiul lui Dumnezeu: Ioan 1:1-4; Ioan 1:10;
Coloseni 1:15–17
• conform cu caracterul lui Isus: Matei 11:29; Ioan 10:11.
Toţi aceşti factori au fost activi în cadrul celor şase zile ale creaţiei. Ei nu sunt supuşi legilor naturii, şi de aceea nu pot fi înţeleşi decât prin credinţă. Legile naturii de astăzi reglementează procesele din lumea noastră, însă ele nu sunt cauza, ci efectul creaţiei.
Ce ne este dat în Isus Hristos?
El este fundamentul pe care ne putem baza viaţa noastră. O bancă face reclamă cu sloganul: «Poţi construi pe aceste pietre». Despre Isus putem spune cu adevărat: «Vă puteţi baza pe acest fundament». Totul se bazează pe Isus: creaţia, Biblia, credinţa, mântuirea, pacea, speranţa, calea spre Tatăl, scopul vieţii.
Hristos este stânca tare, de nezdruncinat (1 Corinteni 10:4), de care se sparg toate sistemele inventate de oameni. Dacă Dumnezeu spune: «Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi…» (1 Corinteni 1:19), lucrul acesta se întâmplă prin stânca Isus. De ea se zdrobesc ideologiile, ateismul şi sistemele evoluţioniste. Şi adepţii lor vor trebui să-şi plece odată genunchii înaintea acestui Domn (Filipeni 2:10), chiar dacă acum ei resping cu vehemenţă pe «Arhitectul», «Designerul», «Creatorul» şi «Mântuitorul» lumii.
De ce este teoria evoluţionistă aşa de periculoasă?
Ea nu propagă numai o concepţie falsă despre lume, ci ea ne ia orice speranţă, aşa cum a descris aşa de reuşit scriitorul german Jean Paul: «Nu există niciun Dumnezeu … numai un NU rigid şi mut! O necesitate veşnic rece! O întâmplare nebunească … Aşa cum fiecare este singur în marea groapă comună a universului!»
Teoria evoluţiei afirmă că poate să explice originea lumii acesteia fără un Creator. Drept consecinţă, oamenii devin atei, iar cei cu o concepţie ateistă ajung în iad, aşa cum declară Isus: «Dar cine nu va crede, va fi condamnat» (Marcu 16:16). Alţii încearcă să explice evoluţia drept metodă de lucru a lui Dumnezeu. Dacă însă Dumnezeu ar fi creat prin evoluţie, atunci:
• nu ar fi existat prima pereche de oameni
• nu ar fi existat niciun păcat, căci «agresiunea este roata volantă care antrenează evoluţia» (Joachim Illies)
• Dumnezeu ar fi folosit moartea ca un mijloc creator
• atunci mântuirea prin Isus, care prezentat paralel cu păcătosul Adam mai este numit şi «ultimul Adam» (1 Corinteni 15:45), nu ar mai avea niciun sens.
Aceste afirmaţii dovedesc că aşa-numita «evoluţie teistă» vrea să disloce fundamentele Bibliei, şi deci să o respingă. De aceea noi nu putem decât să respingem categoric această idee falsă.
Un gând emoţionant
Eu L-am cunoscut pe Isus, Creatorul tuturor lucrurilor. El este Cel care a existat din veşnicie şi care este Suveranul împărăţiei cerurilor. Lui I-a fost dată toată puterea în cer şi pe pământ (Matei 28:18). Putem noi să înţelegem următorul gând emoţionant? Bărbatul de pe crucea de la Golgota, şi Creatorul acestei lumi şi al oricărei fiinţe, este una şi aceeaşi persoană! În dragostea Lui nemărginită faţă de noi, El S-a lăsat să fie răstignit şi nu S-a apărat, pentru ca prin aceasta să ne deschidă nouă uşa cerului. Cine respinge această dragoste, pierde totul: «… cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare?» (Evrei 2:3). Cine-L primeşte pe El, câştigă totul: «Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă» (Ioan 5:24). Roagă-L pe Isus să-ţi ierte păcatele, ca să poţi sta înaintea Lui în ziua judecăţii; acceptă-L pe Creatorul universului Mântuitorul tău, şi urmează-I Lui.
prof. dr. ing. Werner Gitt